Impactul psihologic al obezității în rândul copiilor și adolescenților

Scris de: Mirela Pârv
Timp de citire: 3 minute
 
Pe întregul Mapamond, obezitatea a atins proporții de pandemie, generând o povară fără precedent în domeniul sănătății, financiar și social, atât în rândul adulților, cât și în rândul copiilor și adolescenților.
Alimentaţia defectuoasă, lipsa activităţii fizice, somnul deficitar, mâncatul la televizor cu mişcări de masticaţie reduse sunt câteva dintre motivele obezității la copii. Însă acestora li se adaugă și altele, la fel de importante: de la lipsa afecțiunii și prea puțin timp de calitate petrecut în familie până la disfuncţionalități în cuplu și stimă de sine scăzută a copilului.
Pe lângă bolile netransmisibile asociate excesului de greutate precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, etc., obezitatea este frecvent însoțită și de problemele psihologice. În acest context, depresia și scăderea stimei de sine, comportamentele periculoase (suicidul, violența, consumul de alcool etc.) pot influența calitatea vieții acestora precum și sănătatea mentală. În majoritatea cazurilor, copiii și adolescenții supraponderali și obezi sunt victimele discriminării și a reproșurilor din partea colegilor, educatorilor sau a părinţilor.
Deprecierea venită din partea colegilor, profesorilor și părinților contribuie în mod acerb la scăderea stimei față de persoana sa, insatisfacție, frustrare și în cele din urmă autorespingere. În general, obezitatea la copii se manifestă prin lipsa interactivității sociale și mentale.
Copiii și adolescenții afectați de obezitate se simt inferiori în relațiile sociale, incapabili să mențină relațiile cu prietenii și să aibă interese comune precum practicarea unui tip de sport. Astfel, sentimentul izolării atunci când nu este ales de către colegii săi pentru anumite distracții descurajează copiii obezi să devină mai activi din punct de vedere fizic.
În consecință, copiii și adolescenții cu obezitate pot deveni victimele stigmatizării. Stigmatizarea din cauza greutății corporale apare în toate formele: verbal (insulte, ridiculizări, tachinări directe sau indirecte); fizic (atingeri, ciupituri, etc.). De asemenea, stigmatizarea se poate manifesta și subtil în următoarele cazuri: scaune prea mici în locuri publice, magazine care nu au haine pe măsură, clinici care nu au echipamente corespunzătoare, etc. În ultimele decenii, a fost întreprins un număr considerabil de cercetări asupra agresivității în rândul persoanelor suferinde de obezitate. De cele mai multe ori, comportamentul agresiv este alimentat de anumiți factori: tachinările, amenințările, respingerea venite din partea colegilor, etc. Important de menționat, studiile în domeniu demonstrează că discriminarea pe fondul obezităţii apare timpuriu. Din păcate, această discriminare este făcută chiar și de către membrii familiei persoanei supraponderale sau obeze, ceea ce face și mai greu de suportat condiția existentă.
Deseori, manifestările depresiei în comportamentul copiilor și adolescenților suferinzi de obezitate sunt ascunse și trecute cu vederea. Astfel, rezultatele a 15 studii arată că obezitatea crește cu 55 % riscul de depresie.
Întrucât supraponderabilitatea și obezitatea generează consecințe psihice în rândul copiilor și adolescenților este necesar a întreprinde un șir de măsuri. Astfel, un rol fundamental este deținut de către părinți. În primul rând, părinții trebuie să accepte și să susțină copilul indiferent de greutatea lui. Sentimentele și atitudinea copiilor față de propria persoană sunt adesea bazate pe sentimentele părinților. Copiii și adolescenții suferinzi de obezitate au nevoie de suportul, acceptarea și încurajarea părinților. Pentru a exclude discuțiile aprinse despre excesul de greutate al copiilor care nu aduc rezultate pozitive, este necesar ca părinții să ofere copiilor un mediu emoţional stabil, mai puţin focusat asupra greutăţii şi a numărului de kilograme de pe cântar, ci orientat către starea de sănătate.
Părinții ar trebui să ajute copiii să-și dezvolte o relație potrivită cu corpul lor. Se recomandă crearea unui mediu prietenos în familie orientat către un consum zilnic de fructe și legume și reducerea aportului de produse alimentare cu conținut sporit de sare, zahăr și grăsimi.
Este necesar ca părinții să încurajeze copiii să practice activitate fizică. Copiii și adolescenții obezi pot practica dansul, înotul, mersul cu bicicleta, plimbarea împreună cu membrii familiei lor, etc. Implicarea părinților poate ajuta copiii să reducă activitățile sedentare precum jocurile video, privitul televizorului, jocurile pe telefon etc.
Cernelov O., Suveica L.,“Consecintele psihice generate de obezitate in randul copiilor si adolescentilor” Revista de MedicinăŞcolarăşi Universitară, Vol III, Nr. 4, octombrie 2016.