Cu toții avem tendința de a amâna anumite sarcini sau decizii. De la lucrurile practice, cum ar fi a învăța ceva nou, până la ceea ce ne macină în plan mental (o decizie pe care trebuie să o luăm analizând la rece, o divergență pe care trebuie să o rezolvăm cu cineva etc.). Dar când această tendință se transformă într-un model de comportament, făcându-ne tot mai des să amânăm sarcini importante, vorbim de procrastinare. Pe termen scurt, amânarea duce la o scădere a emoțiilor nedorite asociate sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinim. Însă studiile arată că pe termen lung, aces tip de comportament ne poate poate afecta în plan personal, profesional, social și chiar emoțional.
Cum recunoaștem procrastinarea? Ne spunem de multe ori: “Mai bine nu încerc, oricum nu voi reuși!” sau „De ce să încerc? Dacă nu reușesc?” Apare aici stilul celui care se îngrijorează, nu își asumă riscuri și are puțină încredere în capacitatea sa de a lua decizii. Tot în acest stil al procrastinării apare perfecționistul, care este reticent în face ceva de teamă că lucrurile nu vor ieși perfecte și va scădea în proprii ochi sau ai celorlalți. Visătorul are tendința de a amâna pentru că își dorește ca viața să curgă lin; se retrge în fantezie, evitând astfel provocările.
Dar cum apare aceastpă tendință de a amâna? Studii recente au încercat să demonstreze că la baza procrastinării se află frica de eșec. Aceasta din urmă se referă la o reacție în fața posibilelor consecințe neplăcute care derivă în urma neatingerii obiectivelor. Vorbind un pic mai specific, această frică de eșec se poate descrie la mai multe nivele:
- Frica de a resimți rușine sau jenă
- Frica de un viitor incert
- Frica de a nu-i pierde pe ce apropiați sau de a nu-i supăra
Tendința naturală de a evita situațiile dificile și de a ne agăța de ceea ce ne oferă satisfacția imediată, contribuie la apariția amânării. Această obișnuință ne poate împiedica să ne atingem potențialul maxim, putând duce la o instabilitate emoțională. Să nu uităm faptul că este imposibil să prezicem viitorul sau să știm cu certitudine că un anumit lucru se va întâmpla. Dezvoltarea și creșterea personală apar în urma depășirii situațiilor complexe, situații fără de care nu am învăța cum să ne atingem adevăratul potențial. Așadar, azi te invit să meditezi asupra a ceea ce ai de făcut și ai amânat de prea mult timp! Vei observa că multe din fricile tale nu au la bază explicații logice și reale.
Îndrăznește, depășește-ți fricile!
