Echilibru și coordonare pentru rezultate academice mai bune

Scris de: Beatrix Kosa (Instructor sportiv și consilier în dezvoltare motrică pentru copii)
Timp de citire: 3 – 5 m
Baza unei dezvoltări sănătoase la copii, pornește încă din primele luni de viață. Pentru că aceasta este influențată de nenumărați factori, părinții au un rol foarte important în evoluția sa. Un echilibru și o coordonare bună se construiește încă de la primele mișcări pe care le face un bebeluș, cum ar fi: învață să-și ridice capul, să se întoarcă de pe o parte pe alta, să stea în șezut etc. Pe măsură ce cresc, copiii învață tot mai multe acțiuni (mersul, alergatul, țopăitul etc) și prin intermediul lor își întăresc echilibrul și coordonarea. Cu toate că este cale lungă până când aceștia ajung să meargă la școală e important de știut că activitățile complexe pe care aceștia le desfășoară acasă sau pe terenul de joacă sunt extrem de benefice în creșterea și dezvoltarea lor la orice nivel.
Din păcate, mulți părinți nu înțeleg foarte bine legătura între echilibru, coordonare și procesul de învățare al copiilor. Cele mai multe dintre aceste abilități vin în mod natural pentru mulți copii, dar există și situații în care micuții rămân în urmă. Pentru ca aceste posibile devieri să nu aibă consecințe negative în viitorul copilului, este indicat ca părinții să conștientizeze ce se întâmplă și să sprijine și să respecte ritmul de dezvoltare al acestuia. Există nenumărate programe și activități în care copilul poate fi implicat și cu ajutorul specialiștilor în domeniu acesta să reintre în cursul lui normal de creștere.
Copiii care întâmpină probleme legate de conștientizarea propriului corp, echilibru, coordonare, trecerea liniei mediane și motricitatea grosieră în perioada timpurie, tind să sufere urmări negative legate de concentrare, atenție și focus când cresc și merg la școală. Deoarece echilibrul este fundamental pentru pozițiile controlate, cum ar fi șezutul pe scaun, unii copii ajung în situația în care nu se pot concentra pe diferite sarcini academice atunci când echilibrul și coordonarea nu sunt dezvoltate în mod corespunzător. Acești copii sunt mai lenți, au o postură incorectă, un tonus muscular mai slab sau mai rigid, nu pot reține informațiile în timp ce ascultă adultul și așa mai departe. De multe ori, profesorul sau părintele trebuie să repete de mai multe ori copilului instrucțiunile sau indicațiile, ca ele să fie îndeplinite. Pentru copil să se concentreze să-și controleze corpul stând nemișcat în bancă sau la birou reprezintă un efort și creierul său nu mai are capacitate disponibilă pentru învățare.
Implicarea copiilor de mici în activități care promovează un echilibru și o coordonare mai bună, duc la dezvoltarea sistemului nervos care învață să folosească mai rapid și eficient aceste funcții de bază. Odată cu dobândirea și întărirea acestora și sarcinile mai complexe, precum cele ce țin de școală devin mai accesibile. Cu cât un copil își dezvoltă abilitatea de a-și controla echilibrul și coordonarea în mod automat, fără a fi nevoit să se gândească la acestea, cu atât creierul se eliberează pentru procesarea informațiilor, ascultarea profesorului și învățarea lucrurilor.
Aceste informații sunt valabile și în cazul adulților. Un echilibru bun înseamnă un sistem nervos mai eficient și mai tânăr. Surprinzător, echilibrul este un predicator puternic al demenței și al capacității funcționale a creierului.
Te invit la un mic test. Poți verifica dacă ai sau nu echilibrul dezvoltat corespunzător vârstei tale făcând următorul exercițiu.
Stai pe piciorul de bază, închide ochii și îndoaie genunchiul celuilalt picior și ridică-l. Menține-ți echilibrul și cronometrează.
Dacă ai între 25 și 30 de ani, ar trebui să reușești să stai în echilibru 28 de secunde, 30 și 35 de ani 22 de secunde, 40 de ani 16 secunde, iar peste 45 de ani sub 12 secunde.
Tu cum stai cu echilibrul?