Atituddinea este totul! - Dynamic Studio

Atitudinea e totul!

Auzindu-l pe noul Campion European la înot, românul Robert Glință, ce atitudine de învingător are, mi s-a confirmat încă odată că ATITUDINEA E TOTUL!

Într-un interviu la un post de radio a spus: „Sincer, eu mă antrenez în fiecare zi cu gândul numai la medalia de aur (la JO de la Tokyo – n.r.). Chiar dacă va fi o competiție foarte puternică și aurul este foarte greu de atins, numai antrenându-mă cu gândul la medalia de aur mă face să fiu cea mai bună versiune a mea în fiecare zi și să dau tot ce am mai bun, să obțin cel mai bun rezultat de care voi fi eu capabil la momentul respectiv, oricare va fi acela.”  AICI găsiți articolul pe larg.

Dacă ar fi să extrag câteva cuvinte cheie din cele spuse de Campion, acestea ar fi: educație, disciplină, reguli, obiectiv, muncă, efort, eșec, experiență, condițiile de antrenament, echipă.

Campionul consideră că medalia de argint cucerită la 50 de metri spate este un rezultat „satisfăcător”, chiar dacă nu s-a apropiat de recordul personal și recordul național. Mentalitatea, felul în care privim lucrurile, cum ne raportăm la rezultate și cum vedem jumătatea plină a paharului, este ceea ce ne dă suportul de a merge mai departe și de a construi în continuare drumul spre atingerea țelului propus.

Robert Glință spune că secretul unei curse de succes este dozarea efortului – acesta trebuie să fie constant și susținut pe tot parcursul acțiunilor noastre, deși tendința este de a pune tot efortul pe tavă în primele acțiuni. În general, primele rezultate nu apar așa cum ne așteptăm și renunțăm, sau apar dar nu comparativ cu efortul și implicarea noastră. Astfel iar apare tendința de renunțare la țelul propus, pentru că pare irealizabil.

          “Am învățat de-a lungul timpului prin foarte multe eșecuri, pentru că aceste medalii vin la pachet cu foarte multă experiență în spate.”, a mărturisit sportivul. Capacitatea de a privi eșecurile ca pe experiențe este o mentalitate de învingător. Când vorbim de eșec, trebuie să înțelegem că există o abordare subiectivă în funcție de fiecare persoană la care ne raportăm.

”Ce este eșecul pentru mine? Câte eșecuri majore am avut de-a lungul vieții? Cum se manifestă eșecul asupra mea? Cine generează eșecul? Atrag cumva eșecul în viața mea?” Atât eșecul, cât și succesul, sunt percepute diferit de către fiecare dintre noi. Pentru unii, eșecul poate însemna că nu au reușit să facă un milion de euro într-un an, în timp ce pentru alții succesul înseamnă învingerea unei boli sau faptul că au un acoperiș deasupra capului. Prin urmare, un eșec pentru o persoană poate însemna un succes, o mare realizare pentru altcineva.

Primul pas în calea spre succes este gestionarea corectă a eșecurilor. Nu este persoană care să nu fi avut mai multe eșecuri de-a lungul vieții.

”Un studiu ce i-a avut ca subiecți pe oameni de afaceri a stabilit că 90% dintre ei au intrat în faliment sau insolvență la un moment dat, însă nu au renunțat. Fiecare persoană interpretează eșecul în funcție de nivelul intelectual, emoțional și cel fizic pe care îl au”. Dacă privim eșecurile din punct de vedere negativ, vom avea impresia că tot ce facem este un eșec și la un moment dat, vom renunța să mai facem ceva. Însă, dacă privim eșecurile ca experiențe, vom merge mai departe și vom gusta și plăcerea succesului sau împlinirilor.

          „Am fost un copil ambițios, datorită educației.”

          “De la 16 ani, Robert locuiește singur, gătește singur, își are de grijă singur și face performanță.” Mă întreb câți părinți își dau voie să își responsabilizeze copiii (controlul propriilor frici și eliberarea de dependența de copil),  să îi educe spre independență și autonomie, să înțeleagă, că fricile lor nu sunt și ale copilului și că acesta are dreptul să își facă părerea proprie despre lume, să experimenteze. A nu se înțelege că îi scoți afară din casă și îi lași să se descurce. Situațiile sunt diferite în fiecare familie, însă asta nu îl împiedică pe copil să câștige aceste aptitudini dacă noi îl învățăm așa.

Carol. S. Dweck spune: ”Dacă părinții vor să le dea copiilor cadouri, cel mai bun lucru pe care pot să îl facă este să își învețe copiii să iubească provocările, să fie intrigați de minciună, și să iubească efortul. ”

Vreau să sumarizez câteva învățăminte: atunci când ne propunem un obiectiv, fie că e în profesie sau doar pentru plăcerea personal, el trebuie să fie mobilul care să activeze motivația interioară. Apoi, mânați de acest tip de motivație să structurăm un plan de bătaie pentru realizarea țelului, plan care va conține pași mărunți susținuți de efort constant, acceptarea faptului că poate unii pași vor eșua dar îi vom considera experiențe. Disciplina planului trebuie respectată și regulile stabilite de la început, cu flexibilitatea adaptării pe parcurs, evident. Să ne înarmăm cu răbdare pentru a depune o muncă constant susținută de eforturi acceptate, ca la final să fim medaliați.

Orice ne propunem, este realizabil, trebuie doar să ne accesăm propriile resurse: motivație, efort susținut, reguli, disciplină, eșecuri-experiență.

 

ATITUDINEA E TOTUL!

 

Pentru mine, aceste medalii sunt o confirmare a pregătirii acumulate de-a lungul a 15 ani și a efortului depus pentru a încerca să-mi depășesc aceste limite și bariere ca să ajung în top și lucrurile pe care le-am câștigat cu siguranță fac ca tot acest parcurs al performanței să se merite cu desăvârșire.” Robert Glință[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dynamic Studio
No Comments
Add Comment
Name*
Email*
Website